— Iulian Boldeadimineața cu degete de ceață
ferestrele încețoșate ale înserării înflorite iar
și nici o iluzie în bolgiile minții
doar corăbiile cu cenușă ale adolescenței noastre
de demult
și formele trupului nostru adăpostit de oglinzile caligrafice
ale visului.
într-un colț de poem surâsul ascetic
al femeii iubite.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.