îi văd chipul cu surâsuri înflorite blând
și buzele arcuite tandru schițând jumătăți de cuvânt
corpul lui caută forma viitoare ce îl va adăposti
gândurile lui neînțelese stau atârnate în orologii coclite
în care minute leneșe îl visează.
iată trupul lui nedomolit căutând în zadar
înțelesuri târzii iată privirea lui iluminată brusc
de amintirea unui viitor
improbabil.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →pe când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
enigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
în sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
demoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.