Toate poeziile

Sunt radical

— Adrian Păunescu

Sunt radical

mai precis

sunt pentru păstrarea

unui just raport

între minciună și adevăr,

între eroi și eroi,

între plus și minus,

sunt radical,

mai precis,

mi-e silă de demagogia socialistă

mai tare decât de

demagogia burgheză

pentru că o simt

apăsându-mă cu mult mai de aproape.

Sunt radical,

cred că nu e bună legea

care te condamnă mai grav

dacă ucizi un urs

decât dacă ucizi un om,

ba mai mult,

te condamnă mai grav

dacă vorbești,

dacă ai opinii,

decât dacă ucizi.

Sunt radical

adica îmi închipui

că dacă ecuația

"poporul ne-a ales,

vorbim în numele poporului,

guvernăm în numele poporului,

construim socialismul

cu oamenii și pentru oameni,"

este adevărată,

nu e corect

să-i distrugi omului

casa, orașul sau satul,

fără să-l întrebi pe om;

zece elevi au declarat la școală,

când i-a întrebat dirigintele

ce fapte bune au săvârșit,

în ziua aceea,

ca au ajutat o bătrâna

să treaca strada

dar de ce asa de multi,

s-a mirat dirigintele

pentru ca bătrâna

nu voia să treaca strada

au raspuns ei.

Cam asta ar fi situația

sunt radical

și o privesc în fata,

dacă bătrâna nu vrea să treaca strada

e greu să te lauzi

ca ești cel mai bun dintre oameni

pentru ca o obligi

să traverseze,

și lucrurile stau chiar asa,

bătrâna nu vrea

să treaca strada.

bătrâna nu se afla pe strada

nici nu exista strada,

și bătrâna nici nu e bătrâna.

ci o tara emotionata

ca va trebui să traverseze.

Sunt radical,

adica mi-e groaza

de remuscarile

care nu mai pot salva nimic,

mai ales viata

care și asa se incapațineaza

de câteva generații incoace

să se duca în pastele mă-sii.

Sunt radical,

îmi plac prunele, piersicile,

marele verațice, libertatea,

femeia, granitele istorice,

și strugurii tamiiosi.

Sunt radical,

as putea dicta un poem

și de la un telefon public,

dar tot radical sunt

și mentionind

ca n-aș putea face aceasta

decât dacă și cea

careia îi dictez

ar avea telefon.

Sunt radical,

cred ca Maresalul Ion Antonescu,

dacă ar fi rejudecat

de un tribunal impartial,

ar putea fi declarat

fără rezerve,

erou al Romaniei post-mortem

și martir universal,

măcar după lectura

Pactului Ribbentrop-Molotov.

Sunt radical,

cred în valoarea frunzei de varza

aplicata pe lucrurile dureroase

ale corpului.

Sunt radical,

nu cred să existe

înger mai urât

și demon mai frumos

decât omul,

si, mai mult decât atât,

nu cred să existe

accident mai rodnic

și lege mai contrariata

decât omul.

Din mine insumi

și din ceilalti

extrag radacina patrata

și observ ca nu e decât apa,

apa în stare de gândire,

apa cu suflet și cu virtejuri,

apa într-o nevindecabila

formula chimica.

Sunt radical,

când ploua

și când ninge

știu ca e vorba

despre mine,

despre apa care sunt,

despre apa care sunt.

1 august 1988

3 min citire

Mai multe de Adrian Păunescu

Vezi toate poeziile →