Trei lacrimi reci de călătoare

Și-ai să mă uiți -

Că prea departe

Și prea pentru mult timp pornești!

Și-am să te uit -

Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cu ochii urmări-vei țărmul, topindu-se ca noru-n zare,

Și ochii-ți lăcrima-vor poate

Trei lacrimi reci de călătoare ;

Iar eu pe țărm

Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,

Și-nțelegând că mi-ești pierdută,

Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Și versul meu

L-o duce poate vreun cântăreț până la tine,

Iar tu -

Cântându-l ca și dânsul,

Plângându-l, poate, ca și mine -

Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,

Și-uitând că m-ai uitat,

Vei smulge din cadrul palidului vis

Întunecatu-mi chip,

Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare

Și când din ochi lăsai să-ți pice

Trei lacrimi reci de călătoare!