Toate poeziile

Ușile, ușile!

— Elena Armenescu

Nu vine nimeni să se uite

în tăcerile și suspinele mele?

Doar Dumnezeu, veșnică priveghere

La ușa și fereastra mea,

Mai aruncă o frunză, o floare

Mai aprinde câte o stea, mai trimite câte o speranță

Prin hămăitul unui câine adormit,

Mai umple gândul

Cu tropote de cai,

Înhămați la constelații

Acoperite de nepăsarea greierilor

ce-și fracă delirant picioarele

Până-n auzul meu

semn că încă n-am murit.

1 min citire

Mai multe de Elena Armenescu

Vezi toate poeziile →