— Iulian Boldeastau în corpul acesta cu limite fragile
precum conturul unei ploi
precum metamorfoza unei amintiri.
stau în corpul acesta îngândurat
și privesc clipocitul stelelor în undele iazului
stau în corpul acesta cu ticuri neclare și false
și ascult plânsetul nedefinit al înserării.
stau în corpul acesta cu mișcări mincinoase
și presimt depărtarea
ce va să vină...
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.