— Iulian Boldeaîn oglinzile aburite de iluzia visului se întrevăd
fantomele trecutului și ale dragostei de sine.
cu tristețea suflecată până la umeri înaintez
în undele oglinzilor înroșite de patimă reculeasă
în oglinzile cu răni duioase și cu oase înaripate
îmi răsfrâng copilăria cu după-amiezi glorioase
și duminici nesupuse.
pășesc din nou în oglinzi nenumărate
descheiat la toți nasturii melancoliei
în oglinzile mincinoase
ale dragostei de sine...
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.