Adrian PăunescuAltceva nu-i nimic Și mereu mă complic Și ce simplu mi-ar fi,
Adrian PăunescuTrăiesc aici, dar mă simt că sunt departe, Din ce în ce mai singur și mai trist, Nici nu mai știu cât pot să rezist,
Adrian PăunescuLa colțul străzii e un cerșetor Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume Decât aceea unde, fără nume,
Adrian PăunescuAmerica nu se dezminte. Ea, tocmai în aceste zile, Ne mai trimite-un președinte,
Adrian PăunescuCând v-am rugat să-i ocrotim, Când v-am rugat a nu-i uita, N-ați auzit și mi-ați răspuns
Adrian PăunescuA fi om e mai greu decât plumbul pe lume, Noi nici nume n-avem. Dar câți oameni au nume? Ne-ați uitat în cămin și ni-i greu și rușine,
Adrian PăunescuDe-atâtea zilnice-ncercări mizere, De-atâta umilință și păcat, De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
Adrian PăunescuDe la mine pân' la tine Numai fluturi și albine, De la tine pân' la mine,
Adrian PăunescuPrea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân, n-am avut nici noroc, nici chemări, nici curaj, unde sunt, mă trezesc doritor să rămân
Adrian PăunescuEu, sclavul trist al tristei mele harpe, eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit, mi-ar fi prea mult și-o gaură de șarpe