Descoperă — Poetry Unfolds

Nicolae Labiș

Român · 1935–1956

24 poezii

Eu sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi, În lumea alcoolurilor tari,

Sunt douăzeci de ani și încă unul... N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii. Să zboare toți spre zare cum colunul

Te naști din plasma zării cu limpezimi de-albuș, Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază - Mă entuziasmează sublimul tău urcuș,

Melodiile, cupele pline, Orele zilei, ritmate-n poeme M-au gonit și pe mine

Am uitat să fiu deștept Pentru-o zi ori pentru-o viață Cât înmărmurit aștept,

Pentru ce-am plecat, Unde mă îndrept? S-au întunecat

Poate-am visat ceva rău și-am uitat, Poate-i doar pentru că vișinii s-au înflorat, Poate-i doar vântul ce limpede sună,

Am iubit de când mă știu Cerul verii, străveziu, Despletitele răchite,

- Pentru ce-ai rămas, iubire! - Rădăcină-a unei flori Ce s-a destrămat subțire

Toamna îmi ineaca sufletul în fum... Toamna-mi poarta în suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei il dansam acum,

1 Mângâie-mi părul. Astăzi mi-i aspru și sărat. Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare...

Omul Comun I. Dilema 1. O viziune a omului comun