Descoperă — Poetry Unfolds

Ana Blandiana

Român · n. 1942

113 poezii

Bătrâni și tineri, Toți stângaci, Nu încă unii

Prea frumos Pentru a nu fi cucerit, Prea tânăr

Poeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți

Bătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,

Tu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească

Ajută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn

Suficientă mie nu mi-am fost niciodată, Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt, Ca de un arc încordat, o săgeată,

Puterea soarelui Refuzând echilibrul cu noaptea, Lumină neliniștitoare

"Principalul e să nu ne pierdem mințile", Auzeam mereu Și-mi imaginam mințile

Ardeți satele, strigă Crișan, Ardeți satele care nu se ridică, Faceți-le holde mănoase de foc

Ceasurile din când în când Se opresc, apoi pornesc mai departe, Dar cei care sunt duși astfel

Tot ce se poate-nțelege E fără speranță și lege Și crește dospind în eres