Analfabeților

V-am spus că sunt un om periculos

Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă.

V-am spus s-aveți pentru persoana mea

Un plus de-ngrijorare și de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât

De sunt călcat puțin pe libertate.

V-am spus ca sunt oșteanul credincios

Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpărați și voi,

Cenzori capricioși ai vremii mele,

C-o să vă coste scump măruntul moft,

De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneți mâna să munciți.

Să nu mai tot pândiți zeloși din umbră,

V-am spus că n-o să placa nimănui

Pornirea voastră, tulbure și sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat

Și că situația e mai complexă,

Nu-i intelectualul - servitor.

Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Și lumea nu se poate cuceri

Umflând la cifre și mimind tumulturi

Cu aroganți și trindavi doctoranzi,

Cu papagali care țin loc de vulturi.

V-am spus și am puterea să mai spun

Ca nu încape muntele în seră

Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad

Și de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetișizați pe Marx,

Să nu-i păstrați în spirt învațătura

Și voi într-una fără să-l cițiti

Îl pomeniți până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om

Nu iartă astăzi nici o dezertare

Și voi v-ați decorat voi între voi

Când lupta este în desfășurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb

Care amenință civilizații

E-a omului pentru a fi mai bun,

V-am spus: ceva care să-i placa dați-i.

V-am spus, concetățeni analfabeți,

Și luați aminte și să țineți minte.

Dar nu știam ca v-ați născut și surzi

Și scoateți arma când vedeți cuvinte.

1979