Toate poeziile

Probă olimpică

— Adrian Păunescu

Mintea mea obosită

nu e mai proastă

decât mintea voastră odihnită,

hai să gândim împreună,

hai gândiți și voi,

încordați-vă mințile odihnite

și produceți gânduri.

Ce cânt acele broboane de sudoare

de pe frunțile voastre?

Străduiți-vă,

concentrați-vă,

gândiți-vă,

aveți mințile odihnite,

dormiți de 2.000.000 de ani,

ați avut scutire,

ați avut permisie,

ați avut concediu mental,

ce dracu!

Vă depășește în viteză broasca țestoasă,

melcul, de-a cărui trecere

vă țiuie urechile,

e un melc mort,

ariciul v-apare ca un ideal imposibil,

vă mișcați ca prin corpuri solide,

ca prin undelemn înghețat

ca prin ochi de sticlă,

ce dracu!

Gândiți,

nu mai amânați aceasta,

gândiți, ar fi trist pentru voi

și vați fi pus mintea la uscat

pe gardurile în care închideți,

cu depline sentimente

de posesiune și protecție,

mintea mea obosită.

10 noiembrie 1983

1 min citire

Mai multe de Adrian Păunescu

Vezi toate poeziile →