Citește

Asteptare

— Zorica Latcu

Mai vii si astazi? Mila iar Te poarta,

De sus, spre staulul din Bethleem?

Din lume n-ai cules destul blestem?

Iubirea Ta nici astazi nu e moarta?

Spre duhuri vii, cu ingeri de lumina,

Spre inimi vii cu stralucit alai,

Si-n iesle nu e nici un fir de pai,

E numai piatra goala, numai tina.

In tainite de inimi nu e pace,

Si frig ca-n duhuri nici in pesteri nu-i.

Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui

Si scutece noi n-avem din ce-Ti face.

Tu vii...Pogori in noi ca-ntr-o pustie.

Te-mpiedici in nisip din loc in loc,

Dar nu gasesti nici apa-n noi, nici foc,

Nici albe dobitoace ca sa-Ti fie

Tovarasi buni in drumuri tainuite

Si nici ciobani cu gluga de blandeti.

In noaptea noastra fara dimineti

Nu sunt carari de raze prafuite.

Nu si-ar gasi in noi, ca sa-i indrepte,

Nici magii steaua lor cu lung fuior,

Arhanghelii, venind din cerul lor,

Ar ingheta pe nevazute trepte.

Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va

Sa dea viata golului din noi?

Astept...In duh sunt ganduri cu noroi

Si moartea-si vantura in inimi pleava.

1 min citire

Mai multe de Zorica Latcu

Vezi toate poeziile →