Contopire

În sfera aceea de cristal

Ce ne multiplica auzul

Ni se înmulțeau ochii, sporea vederea

Mâini cu multe degete ne creșteau

Pe șolduri, pe coapse

Pe spatele gol, arcuit

Într-o simfonie adâncă, albastră...

Nu știam dacă este noapte sau zi

Nu ne aminteam punctele cardinale

Flâmande se plimbau pe noi

Spirale argintii

Ne înconjurau ca niște liane

Înlănțuiau

Fiecare braț, fiecare picior

Apoi, ne legau unul de altul

În veșnicia unei clipe

Spre amintirea unei noi trăiri

Pentru că ochiul meu drept și ochiul tău stâng

Erau pereche de când lumea

Și vedeau printre genele înrourate

Unde jucau nestingherite curcubee

Vedeau...

Dinlăuntru spre înafară

Cum devenisem o singură cruce

Iar inimile, clopote de catedrală.