La semnul degetului nevăzut
Al demiurgului
Mă trezesc
Întregindu-mă ca un cerc,
Apoi ca osferă transparentă
În care ai turnat apă
Și pești imperiali o colindă.
Apa din primordiala mare,
Din marea Sarmatică
Din oceanele fierbinți
În arterele și venele mele
Scăldându-mi interioarele
Malurile
Hrănindu-mi iluzia
Că înțeleg și transcriu
Limba mărilor
Vibrând, în fidelitatea mea
Izbindu-mă sau alunecând
Pe lângă stânci-să văd,să simt
Să-mi câștig putere și harul
De accedere
În tainicul ei ascunziș.
Intru înălțându-mă
Înțelegând...
Mai multe de Elena Armenescu
Vezi toate poeziile →Prin credință și cunoaștere Pe calea înfrânării și răbdării Cu evlavie și smerenie
Citește mai multDe vrei sau de nu vrei Văzutele și nevăzutele toate Încolțesc, răsar și cresc
Citește mai multMi-e cerul o învolburare Și orizontul-plâns trezit -nu adormiți!
Citește mai multAzi am fost din nou La nucul de argint Așa cum sta, în plină lumină, singur
Citește mai mult