— George TopârceanuSe stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.
La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.
Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.
Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.
Iubitul și-așteaptă s-o prindă în braț
La poală de munte,
Și lung s-o sărute cu dulce nesaț,
Pe ochi și pe frunte.
Mai multe de George Topârceanu
Vezi toate poeziile →George Topârceanu(Tudor Arghezi) Usure, prin lesia diminetii, La ceasul cînd se iscă precupetii,
George Topârceanu(A. Mirea) Regret că mă-ntrerupi din cale Cu interview-ul dumitale.
George Topârceanu(Alfred de Musset) Muza Ridică-te, poete ! Ia-ti lira si suspină.
George Topârceanu(Dimitrie Bolintineanu) Ostile păgîne pasă la hotare. Mihai-Vodă sade la o masă mare.
George TopârceanuCin' s-a fript cu ciorbă... Fratele nevestei unui negustor A venit odată pe la casa lor,