— Iulian Boldealumea în jurul meu cu formele ei grăbite inocente mereu aceleași
mereu altele în fiecare dimineață
lumea cu liniile și contururile ei mincinoase
cu lucrurile vii aruncate deoparte în memoria noastră
întunecoasă ca o debara
lumea cu formele și culorile ei ca niște strigăte mute
adunate pe pupilele mele sub pleoapele mele atâtea culori
reculese și sumbre pe care nu le distingem cu adevărat decât
în vis
sau
în poem.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.