priviți tinerețea râului umerii lui de ceață și rouă
valurile domoale abia ațipite privirile lui cu irizări lunecoase
fragilul lui chip tainic precum o iluzie nedomolită.
priviți tinerețea râului tinerețea lui nepăsătoare sălbatică
cu riduri de apă pe obrazul dimineții cu surâsuri de aer și fum
încercănata lui față cu tristeți și amurguri cu stele și vise
priviți tinerețea râului priviți sărutul incert al luminii
în undele ascultătoare ce curg încet
spre nicăieri...
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →pe când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
enigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
în sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
demoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.