— Adrian PăunescuE-o liniște plătită-atât de scump
Și e o pace de sorginte sfântă
De se aude tăinuit cum cântă
Mătasea în știuleții de porumb.
Colinele se-ntunecă de cai,
Amărăciunea toamnei reînvie
Și cade sufletul din ciocârlie
Pecetluind țâțânile din rai.
Dinspre poteci de purpură subțire
Se cântă imnul nunților de cerbi,
Cerboaice senzuale fată-n ierbi
Și reîncep legende să respire.
Orfeu, curând, va fi răpit de sterpi
Și-nchis într-un azil de patru lire.
Mai multe de Adrian Păunescu
Vezi toate poeziile →Adrian PăunescuTrăiesc aici, dar mă simt că sunt departe, Din ce în ce mai singur și mai trist, Nici nu mai știu cât pot să rezist,
Citește mai multAdrian PăunescuLa colțul străzii e un cerșetor Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume Decât aceea unde, fără nume,
Citește mai multAdrian PăunescuAmerica nu se dezminte. Ea, tocmai în aceste zile, Ne mai trimite-un președinte,
Citește mai multAdrian PăunescuCând v-am rugat să-i ocrotim, Când v-am rugat a nu-i uita, N-ați auzit și mi-ați răspuns
Citește mai mult