Iertările

tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă

că ochii mei sunt când senini când verzi

că port ninsori sau port noroi pe tâmplă

ai să mă ierți altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare

și vad grădini cu arme mari de foc

sub mâna mea deja planeta moare

și în urechi am continentul rock

ai să ma ierți că sunt labilitate

că trec peste extreme fulgerând

ai să mă ierți preablânda mea de toate

eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierți că nu pot fără tine

și dacă n-ai să poți și n-ai să poți

mie pierzându-te-mi va fi mai bine

eu tristul cel mai liber dintre toți

și cum se-ntâmplă moartea să le spele

pe toate-nobilându-le fictiv

ai să te-apleci deasupra morții mele

și tot ai să mă ierți definitiv

ai să mă ierți în fiecare noapte

și-am să te mint în fiecare zi

și cât putea-va sufletul să rabde

cu cât îți voi greși te voi iubi