Din nou, Dacii liberi

Noi n-am avut nevoie

Să luam adeverințe

Că viețuim acasă,

În patrie la noi,

Am fost și vom rămâne

De-a pururi dacii liberi

Și iubitori de pace,

Și vrednici de război.

La Sarmisegetuza,

La focuri, cu Zamolxe,

Și stelele din ceruri

Din sânge ni se rup.

Nu ne-au învins romanii

Și-am râs de toți barbarii

Strigând la ei cu steagul

Făcut din cap de lup.

Această dăm de știre,

De sub pământul nostru,

Urmașilor în care

Reinviem acum.

Femeile iubindu-și

Să nască dacii liberi

Spre răzbunarea noastră

Pe cel din urmă drum.

Numiți și țara noastră

Cu numele ei dacic

Iubiți pe nou veniții

După atâția ani,

Dar veșnic țineți minte

Că peste dacii liberi

Au tot călcat invazii

Și altfel de romani.

Noi am rămas în glie

Și devenim pădure,

Și devenim recolte,

Să vă hrănim pe voi,

Și temelia țării

S-o întărim cu oase

Și iubitori de pace,

Și vrednici de război.

Cu tot ce năzărește

Din firea noastră veche,

Dăm Romelor de știre,

Prin ierburi murmurind,

Că numai oboseală

Ne-a așezat sub scoarță,

Dar dacă e nevoie

Ne vom scula oricând.