— Iulian Boldeane mutăm ființele în oglinzile multicolore ale visului cu arhitectura lui schimbătoare.
niciodată la fel trupul meu trece prin văzduhul acesta stătut ca printr-un ev
de mult apus cu păsări mari lichefiate și cu orologiile spaimei înmănușate din nou.
contemporani cu carnea străvezie a râului nedomolit suntem, contemporani cu miresmele
suave ale îngerilor prăbușiți din catapetesmele dimineților netrăite...
niciodată la fel oglinzile visului prin care pășim nedumeriți ca dintr-un orizont în altul
ca dintr-un secol în alt secol
maldăre de surâsuri șifonate de zei irascibili de poeme mecanice
pe câmpia aceasta roșie pășim îndurerați cu fotografiile exilului nostru viitor în mâini
păsări cu zborul bolnav ne aduc mesaje de nicăieri dintr-un timp pustiit
dintr-un somn fără țintă
cu trupurile bolnave de așteptarea miracolelor ne mutăm mereu dintr-un timp în alt timp
dintr-un vis în alt vis
dintr-un trecut netrăit
într-un viitor ilizibil.
Mai multe de Iulian Boldea
Vezi toate poeziile →Iulian Boldeape când întorc filele chipului ei pe când îi ascult cu atenție surâsurile unul câte unul pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea
Iulian Boldeaenigmatică brumă pe frunzele toamnei culori pustiite și demonii luminii reculeși pe potecile frigului pășim pe îndelete
Iulian Boldeaîn sângele nostru tăcerea curge încetișor în aerul toamnei melodios tăcerea lumii se aude în vertebrele noastre translucide tăcerea susură rar
Iulian Boldeademoni mărunți și sceptici crescuți direct din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.