Iubirea împărătească

Prolog

1

Când tainic s-a deschis în întuneric

Atotvăzătorul, imensul ochi himeric

Pleoapa -Universul, s-a mișcat cu greu

A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu

2

Acesta a fost primul gând- o constatare

Și-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare

Să se zvârcolească în Sine instantaneu

Mulțimi de gânduri, ca înr-Unul Dumnezeu!

3

-Dar nu sunt singur! Lângă Mine a înmugurit

O Energie asemănătoare și infinitul a hăuit

El Mi-este Fiu ce-a izvorât din Mine-stea

3Iubire! Iar gândul –ca un Duh,îl străbătea!

4

Și dintr-o dată, fulminantă,o iluminare

Le arată căSUNT TREI în fără dezbinare

PUTERE; INTELIGENȚĂ și IUBIRE

Dintru început TREIME în fără despărțire!

5

Cu Inteligență, PUTEREA , Tatăl Dumnezeu

Se învăluie în Iubire, și creează mereu

Și de atunci croiesc proiecte și programe

Matrițe, tipare primordiale, genoame.

***

6

Ce atâția bolovani fierbinți ori prea reci?

Să potrivim unul să fie al Tău pe veci,

Prea Iubit Fiul Meu, să fieleagăn, legământ

și această stea- să se numească și Pământ

7

Și a început s-o împodobească cu Lumină

Să poată să se vadă frumusețea-I deplină!

Și rând pe rând Domnul cu migală a făcut

Apele, viețuitoarele, cum a zis la început.

Creatorul (către Terra):

8

-Te-am dăruit Fiului Meu spre bucurie

Dorind ca alta în univers să nu mai fie

Ca tine, atâta de frumoasă, dar acum

Iată-Mă îndrăgostit, pe același drum.

9

El- Fiul, Duhulși cu Mine suntem UNUL

Nu te lua după câte urlă taifunul

SUNT în așteptare ca să-ți simt sărutul

Tu-l știi, doar ți-am trimis aseară vântul!

***

10

Stihii din toate părțile, din Nemărginit

Aflau de marea dragoste ce s-a ivit

Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul

Crezând că-I pot strica Domnului așezământul.

11

Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare

Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare

Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi

Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi

12

Alteori, se potopeau din cer foc șipucioasă

Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă

Gemeauprelung și munții, se așezau mai bine

Prin faliile mari sau mici, despicate de genune.

***

13

Deodată glas de Tunet din ceruri a tunat

Iar marea îngrozită îndată s-a astâmpărat

Ordine! a poruncit, limită a pus Stăpânul lor

Peste tot ce clădise cu dragoste, cu dor.

14

Apele dulci și-au descoperit în fine calea

Ocolind munți și dealuri, urmându-le valea

Alteori tainic, pe sub pământ unduind

Spre Marea cea mare, neobosit vălurind.

15

Aveau în ele sămâța mișcării, a regăsirii

Și totodată cea de răsfirare, a risipirii

Și cât ar vrea Cel Rău să se împotrivească

Nu poate strâmba LegeaLui, dumnezeiască.

16

Cu varga în Sfântă Mâna dreaptă a Sa

Avea de acum doar semn să dea

Și tot ce închipuia, tot ce gândea

Sub ochii Săi magnifici se întrupa!

17

Pădure, vale, râu și orice vietate

Se întrupau sub Verbul Său cu toate

Cer poleit cu stele, pașnic strălucea

Peste întreagă, această vie avuție a Sa.

18

Și peste această fremătare-VIAȚĂ

Peste acest mister învăluit în ceață

Născute din visare și profund iubit

Dragul -din sfânt Izvor a izvodit.

19

El străbătea pustietăți și negurile întinse

Din constelații neștiute, știute, Necuprinse,

În nici o parte a infinitului, pe unde colinda

nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea.

20

Pași grei ca viforul, ori pași de adieri

Cutremurausau mângâiau pădurile ca ieri

El tot pleca și revenea înamorat mereu

Să-și vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu.

21

Ca să-L înduplece, să-I stea aproape

Ea începu foșnetul, și susurul din ape

Ca să-I robească auzul, a început Cântarea

Ce nu se mai termină, cât mișcătoare-i marea.

***

Terra:

22

-Ingăduie-mi, O! Domnul meu, Preasfinte

Să nu Te mai strig azi ca mai-nainte

Te-oi cere cerului prin semn sublim

Să prindă-n noi rotirea, în dans să ne rotim!

Creatorul:

23

-Neprihănita Mea eternă, tu mireasă

Fi-vei pentru dumnezeire prea aleasă

Minune ești, mireasmă și surâs, icoană

Izvor de frumuseți fără prihană.!

Terra:

24

-De ce-ai plecat stăpânul meu și Domn

De ce m-ai părăsit când păsările dorm

Mi-e dragostea văpaie și mi-e dor

Să simt iar suflul tău mistuitor.

Creatorul:

25

-Nu te neliniști, nu te întoarce, tu. -Mi esti,

Frumoasa între frumoasele împărătești

Cu arome amețitoare încântător mă străbați

Purtate pe aripile cailor tăi înaripați!

***

26

Seara-n câmpie, în amurg, printre flori

Când legănându-le, trece agale duhul, uneori

Auzi cum cântă-n cor pe tot Pământul

Tot ce e viu, de s-a înnoit în cântec vântul.

Terra :

27

Oceanele și mările pulsează-n desfătare

Iar serile sunt pline de arome și răcoare

E pace în văzduh, desăvârșită armonie

Efluvii de –ncântare mă inundă: ce să fie?

28

-E dragostea! Din nou îmi dă ocol

O simt în aer, o respir, vreau să mă scol

Dar, mă cutremură neliniștea trecând

Peste nevinovată, uimirea mea arzând!

29

-Să fie Înțeleptul, dragul meu venit?

Singurătatea din juru-mi, să se fi risipit?

Ah! cum -L aștept! Din slăvile cerești

să vină cât mai iute... se aude: cine ești?

Creatorul:

30

SUNT Cel ce ESTE, aerul care-l respiri

SUNT Cel care hrănește două firi

SUNT căutatul de firea pământească

SUNT Cel aflat în firea dumnezeiască.

31

SUNT Soare și lumină, cerb și ciută

SUNT cerul ce pământul își sărută

SUNT bucurie, sunt proaspătul izvor

Vulturi îndrăgostiți ori porumbei în zbor!

Terra:

32

-Unde prea repede, din nou ai dispărut?

Ori poate mie doar mi s-a părut

Că mă cinstești să văd iar Măreția Ta

O! Domnul meu, nu mă mai încerca...

33

Mi-e frig, e ceață, în juru-mi e tăcere

Nu mișcă nici un ram. Apropiere

vreau. Suflul Tău cald doresc pe sân

Alintă-mă copilărește, cu Tine să rămân!

Creatorul:

34

-Așteaptă-mă! Nu te înspăimănta

Așteaptă-mă! Mai vreau îmbrățișarea ta

și-am să-ți aduc din cer mândră cunună

de stele aurite, cu aurul din altă Lună!

Terra:

35

-Mi-e jale și mi-e viscol! Întoarce-Te Iubite

Toate în jurul meu se frâng ori cad, ispite

Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în dureri

Mi-e dor de Tine, mă cheamă în primăveri!

36

Dar mi-e rușine, trupul meu e gol, așa

Nu pot să mă înfățișez în fața Ta

Sunt toată pentru Tine doar chemare,

Și ochii mei nu se desprind de zare!

Creatorul:

37

-Am să te înveșmântez, iubita mea,

Ca pe cea mai aleasă, mândră stea

Cu cea mai verde mantie sub Soare

Anotimpurile fi-vor cu noi, în sărbătoare!

38

Deasupra, cer senin voi porunci să fie

Și cât pe dealuri vița va să fie vie,

Miros de roze, tuberoze și arome rare

Îți vor aminti de Domnul tău, pe orice cărare!

Terra:

39

-O! Preafrumosul chip fără de chip

În jurul meu te simt și mă preschimb

La rându-mi în Împărăteasa Ta,

O! Domnul meu, iubirea Ta veghea!

Creatorul:

40

-Ce mândru azi te-ai îmbrăcat

Cât visul luminat al astei păduri de brad

Și cât de sfânt este mirosul de tămâie

Ce fruntea mi-o dezmiardă, mă mângâie!

41

Iată! Am ajuns, mirabilă Grădină

În tine voi planta tot ce se îmbină

Cu strălucirea ta, minune, zână

În mijloc voi face să țâșnească o fântână.

42

Ți-e trupul răzor reavăn, proaspăt afânat

Și gata să primească cu sete, neîntârziat

Sămânța dragostei în fragedă lumină

Mereu aflată-n pregătire de înmulțire lină.

Terra:

43

-Sunt gata pregătită de –nflorire

Și glasul păsărilor îți dă știre

Parcă au înnebunit de-atât amor

Trezesc în mine, înaltă vibrație de dor!

Creatorul:

44

-Îmbogățindu-te, pe mine mă îmbogățesc

Și cât va fi în univers suflu dumnezeiesc

Vei dăinui, iubita mea Ceamaifrumoasă

Giuvaer albastru, stea străluminoasă!

45

Holde vor undui pe trupul dulce

Și-n ierburile-nalte, leii au să se culce

Uitând de foame și de vânătoare

Seninul înconjurându-te-n splendoare!

Terra:

46

-O! ești atât de geneos Preasfinte

În imnuri slăvitoare îmi voi aduce aminte

De toate, în zori și pe-nserat să Ți le cânt

Cât va fi lumină și viață pe Pământ!

47

Dar vreau dezmierd! Și iar mi-e dor

știi că doar în alintul Tău mă înfășor,

cuprinde-mă cu brațul Tău puternic, tandru

să-ți simt vigoarea în aromele de leandru.

Creatorul:

48

-Ah!, mândra mea mireasă, mamă, soră

Îmi vine să te-nvălui iar în auroră

Veșminte noi să-ți pregătesc de nuntă

Căci tot ce te conține, în tine cântă!

49

Azi amcolindat tainica pădure trează

am văzut cum mugurul dorinței durează,

Lianele îmbrățișau copacii, ca în basm

Făpturi noi se desprindeau din ele, fantasm.

50

Am străbătut apoi în zori câmpia

Și-am întâlnit acolo lanul, via

Îmi ațâțase pofta cu-a ei struguri

mi-am amintit atunci, aprinsele ruguri.

Terra:

51

Iar ai plecat... Te caut pe orbește

Nu te găsesc și simt că spaima-mi crește

Din dulce somn înrourată m-am trezit

Iubitul meu, iarăși m-ai părăsit?

Creatorul :

52

-Chemarea ta-i în așteptare cuibărită

Fără să știi că ești atât de mult iubită

Înlănțuie-mă cu brațele pe după gât

Și lasă-mă prelung să te sărut!

Terra:

53

-O ploaie-mi ești! Pe fierbințeală când

Te dezlănțui, Tu Iubite, rând pe rând

În mine se deschid într-un adânc și cresc

Cântări cu totul noi, și imn împărătesc!

54

Apleacă-ți iar privirea peste plai

Și -ai să mă vezi cum sunt: gură de rai

Sunt un copac înmiresmat, un tei

Doar pentru Tine și pentru ochii tăi.

Creatorul.

55

-Te văd. Tu ești fără de seamăn

Nu știu cu cine să te mai aseamăn

Tu mândră, mamă, soră, cânt

Nu ai egală-n cer, tu ești Pământ!

56

Când luminau dinspre-năuntru ochii tăi

Ce se făcuseră din mure, doar văpăi

Melos ritmic, slăvitor îmi năvălea-nauz

Că nu puteam să plec sau să refuz...

Terra:

57

-Din chiar a zilei primă, sfântă oră

Mi-e inima-cântec, scăldată-n auroră

Și în lumină aurie mă-nveșmânt

Iar seara, în pacea Ta adâncă mă cufund!

58

Întinde-ți aripile peste mine iar

Că-mi simt din nou câmpiile sub jar

Adie-mă cu dragoste și cu răcoare

Eu sunt iubita Ta, gata să-nfloare.

Creatorul:

59

-În delta fermecată am s-ajung și însetat

De tandră, unduioasă îmbrățișare, am să fac

Vijelios să te inunde și urce-n tine dorul de suit

În miraculosul, pomul vieții, veșnic înflorit

Terra:

60

-M-am tulburat când s-a apropiat

Planeta Venus, amenințând ca un păcat

Apele toate mi-au ieșit din maluri

Marea gemea a muget, înfuriată-n valuri.

Creatorul:

61

-Cum ai putut să crezi că voi lăsa

Să fie pustiită, draga, iubita Mea

Când Eu străbat-noptări și cețuri dese

S-ajung la tine, pe covoarele-ți alese!

62

E iarba asta îmbietoare o minune sfântă

E darul meu, cerescul dar de nuntă

Și văd cum în mătasea de smarald

Se vor cuibări: odor și drag cu drag.

Terra:

63

-Iubite! ascultă seara-n concert privighetori

Stârnite blând de aștrii Tăi strălucitori

Și triluri felurite curg, -auzi cum sună

În pliscurile lor urarea: "noapte bună".

***

64

Și milioanele de ani trecură-n desfătare

Cum trec azi turmele sătule spre culcare.

-SUNT Tatăl Dumnezeu și pe-astă stea albastră

Face-vom chip după asemănarea noastră!

Creatorul (către Fiu):

65

Aici e locul Tău de veghe, al împlinirii

Aici e locul predestinat al mântuirii

De aici se va vesti în univers c-alungi oftatul

Aici Ești pururea Prezentul și Așteptatul!

Creatorul (către Terra):

66

-Locuitorii tăi, ademeniți spre taină și mister

Vor căuta înfocați minunile din cer

Cei înțelepți te vor vedea pe tine alintoasă

Spre Alesul tău cum din privire nu te lasă.

67

Și asemeni nouă, în alinturi, tămăduitor

Potir scânteietor, cu vin dulce, neamețitor

vor bea,Mă vor sărbători cu albii crini

Crescuți prinos lângă pădurea de măslini.

68

Te vei topi din nou de dor adânc

De strângere, de zbatere-n prelung

suspin- sub boltasenină, îmbietoare

iar Armonia va triumfa râzând sub Soare!

69

Ai grijă! Depărtat/Apropiat și Veșnic SUNT

În veșnicie vreau cu mine să te port, Pământ!

Eu sunt zelos și vreau ca și prin tine

s-alung din Galaxie întunecimea, cu lumine.

70

Să mă iubești cu o dragoste nemaivăzută

Și neclintită-n ea să fii, precum o stâncă

Dar, ia aminte! Gelozia adesea mă sfâșie

Și fulgere devastatoare devin atunci, o mie!

Terra:

71

-O! Domnul meu! Tu viața mea-n rotire

Printre -nmiite astre, neasemuitul mire

Te-ai tot mărit și imn de slavă aduc eu Ție

Celui mai Mărit întru întreaga Împărăție!

72

Slavă Ție! că m-ai împresurat cu Lumină

Să niciodată peste mine, nu e noapte deplină

Atunci când o parte mi-e întunecată

Cealaltă tresaltă în lumină împărată.

73

Slavă Ție! pentru Legile divine

Slavă Ție! pentru tot ce vine de la Tine

Slavă Ție! pentru putere și cârmuire

Slacă Ție! pentru întreaga Ta zidire.

Creatorul:

74

-Eu voi veni din nou, iubita mea

În puritate înveșmântează-te, în nea,

Voi sosi cu foame mare ca înfometații

Să înmulțesc iubirea în tine și în spații.

Terra:

75

-Apropie-Te Doamne, iar ca-n început

Cu dragoste arzătoare și tumult

În spațiu, înspre Soare te așteaptă

Iubita, draga Ta visând, nestrămutată.

Creatorul:

76

-Ți-e cerul azi prielnic și este plină vară

Dorința mea-I stârnită tot ca odinioară

Cu tunet vin la tine, nu te înspăimânta!

Cu osanale așteaptă-mă! OSANA!

Terra:

77

-Mi-oi face azi alai din azalee

Te-oi aștepta între dealuri, pe alee

Și tainic mă voi preface în "nu mă uita"

Ești Împăratul meu, iar eu iubita Ta!

Creatorul:

78

-Sărută-Mă cu "gura leului" o dată

Și mușcă-Mă cum "mușcă" o mușcată

Să M-amețească val parfumat de iasomie

Și seara iară dor de tine-Mi vie!

79

Tu, cu iubirea Mi-ai stârnit Puterea

Și mă ademenești mereu cu reînvierea

Minunii tale tainice, sub cerul de azur

Ești loc ales, de altar, ești gândul pur!

Terra:

80

-Eu locul, TuAltarul, Imensitate

Tu Domnul, Tu Iubitul, al meu frate

Pe veci Întâiul, Unul și Alesul

Aici mi-e semănatul și culesul.

81

Încrederea în Tine este copleșitoare

Și nicăieri, îți jur, nu este loc sub Soare

Cuib cald, prielnic vieții să-mi adun

Dragostei Tale luminoase mă supun!

82

Statornică-ți voi fi cât universul

Își va cânta și simfoniile și versul

Pajiște voi fi cu apă curgătoare

Și trandafirul tău la cingătoare!

Creatorul:

83

-Știu că spui adevărul, după alaiul care

Prietenos mă întâmpină pe orice cărare

Înmuguresc de drag pomii înmiresmând

Căci tu adormi mereu cu mine-n gând!

84

Te voi plimba în spațiu, infinit

Ținându-te aproape de Lună și de Soare

Și-ți voi așterne la picioare stele

Să călătorești în slavă printre ele!

Terra:

85

-O! Ești atât de generos Prea Sfinte

În imnuri slăvitoareîmi voi aduce aminte

Pe toate în zori și pe-nserat să Ți le cânt

Cât va fi lumină și viață pe pământ! (repetă 46)

Creatorul:

86

-Sunt vesel și sunt mulțumit

De felul cum Te-am împodobit

Maramă abia ghicită, de amurg

Ți-acoperă șăgalnic rodu-n părg.

Terra:

87

-Mi-a răsărit, din dorul meu sihastru

În pântec, neștiutul soare albastu,

Mi-e o lumină azurie întreg interiorul

Vibrezîn undaTa, precumfiorul!

Creatorul:

88

-Munții neclintiți întru mărirea lor

Stau strajă răsăritului cu dor

Iarpeste dealurile cu meri, pruni

Chipul luminii face iar minuni.

Terra:

89

-Slavă Ție! pentru candoare și veșnicie

Pe care o risipești cu dărnicie

Slavă Ție! pentru raza de rămas bun

A Soarelui, ce apune pe tainicul lui drum!

90

Slavă Ție Celui ce în cale -Ți foșnesc

De dragoste toți codrii și țâșnesc

izvoarele, apele susură, se bucură

Viețuitoarele în tihnă Ți-aduc rugă!

91

Slavă Ție pentru iubirea învăluitoare

A tuturor văzutelor și nevăzutelor care

Din Izvorul minții Tale de Împărat

Au prins contur când viață ai modelat!

92

El, numai El este Iubitul, visul, viața mea

El e mult Așteptatul, în zare se zărea

Câmpiile, livezile înfloresc când vine

Albinele se-ntrec în zumzet prin grădine.

93

De atâta drag, de atâta chin

Cresc nebune tufele de rozmarin

Și de atât al dragostei noroc

Înfloresc lăstarele de busuioc.

***

Terra:

94

-De sărbărori m-ai îmbrăcat în alb

Zvonde cântec se aude în câmpie, dalb

Cu nestematele zăpezii pe obraz

Te aștept Iubitul meu Cel veșnic treaz!

95

Acolo sus, pe piscu-nzăpezit

Spre Tine Doamne m-am dezlănțuit

Dar nu erai, erau doar mândrii zorii

Și Atotputernicia Ta-n splendorile ninsorii.

96

Te ascultam... Tăcerea Ta m-acoperea

Și auzem ce n-auzise nimenea

Un cânt sublim de dincolo de spații

O simfonie vibratorie, din Constelații.

97

-Dă vuiet viața în stăfunduri iar

În apele descătușate, în lacul clar

Se zbenguiesc toți peștii mici și mari

Simțurile-mi zboară fără de hotar.

98

-Te iubesc cu iubirea mea curată

Ofrandă mai prețioasă ca o nestemată

Te iubesc, nu ca fecioara, nu ca o femeie

Te înconjor și te pătrund ca o Idee.

99

De aceea înțeleg prea bine, știu

Că tot ce este în univers și este viu

De Sfânta Mână, dreapta Ta fost-a zidit

Și toate-Ți cer din Mână, ciugulit.

Terra (spre sine):

100

Eu am un singur drum...e drumul Său

Dar el, Iubitul, Măritul Dumnezeu

De toate rând pe rând se îngijește

Orbitele, pe rând le cercetează, le întărește

101

Spre El aleargă sufletul din mine

Spre El alerg, deși eu știu prea bine

Că doar voința Lui este poruncă

În toată armonia ce-o risipește încă

***

Terra:

102

-Îmbrățișează-mă! Învăluie-mi întregul

Și munții mei de vis, cu aprinere-I sărută!

Suntpe veci a Ta-nfidelitate, doar a Ta

Mă clatin uneori, în așteptare grea!

Creatorul:

103

-Ți-e răsuflarea înmiresmată, dulce

Iar gura ți-este miere, gândul duce

Unde a fost culeasă, în Valea Soarelui

Frumoasa Mea, mândria Domnului.

(variantă 103)

Ți-e răsuflarea înmiresmată, dulce

Iar gura ți-e ca mierea curată de aglice

Culeasă cu iubire, din Valea Soarelui

Frumoasa mea, iubita Domnului.

Terra:

104

-Fruntea cu mirt și aloe mi-o stropesc

Și simt cum lin mă îndumnezeiesc

La gândul că Tu, de acolo din tării

Iubitul meu, neîntârziat la mine iară vii.

105

Te iubesc ca pe un frate, ca pe un tată

Iubire pură, nemaitrăită vreodată

Slavă Ție, Osana! Împăratul meu!

Pe vecie Slavă Ție, Mărite Dumnezeu!

Creatorul:

106

-Tu trebuie să știi că sunt chemat

În depărtările întunecate, neîncetat

Dar ca chemarea ta de taină-n duh

Imnuri de slavă, ca în altarul tău n-ascult.

107

Slăvit să fii! apele zglobii îmi glăsuiesc

Slăvit să fii! îmi cântă păsările împărătesc,

Slăvit să fii! zic dobitoacele prin behăit

Slăvit să fii, Înveșnicitule, de neajuns iubit!

Terra:

108

-Dar și tăcerea e o dovadă de iubire

Tot ce mișcă-n mări, oceane, muți din fire

Tot pe tine, Întâiul, Măritul, Te slăvesc,

Atunci când marea cântă și ei se înmulțesc.

***

Terra: (spre sine)

109

Pe Tronul Său orbitor, Împărătesc

Din care iubirile nicicând nu isprăvesc

Acolo stă-n mărire și în unică slavă

Domnul, căruia îi sunt supusă, sclavă.

Spre Creator:

110

-Ți-s ochii mai strălucitori ca două stele

Iar eu în Tine sunt,- sunt una dintre ele

Tu din întuneric ai măiestrit lumina

Eu sunt lumină albastră, sunt pupila!

Creatorul:

111

-Prin tine vede un ochi al meu frumosul

Ție ți-aduc acum îndestulat prinosul

Și binecuvântarea mea, ca zestre

Să ți-o așezi în vastele-ți ferestre!

112

Ești plin de daruri, Tu, O! Preamărit

Dar dintre darurile minunate, Neprețuit

Esteal Vieții și al Iubirii sfinte DAR

Revarsă peste toate, Doamne, HAR!

Sinaia, 20-21 iulie 2004