Mielul pascal

Cum străbat eu totdeauna

cărările, am ajuns

spre cuprinsul necuprins și

spre mielul pascal

pe care-l visez jucându-se cu mine,

pregătit de sacrificare

l-am văzut,

legat, zbirând, tot la mine căutând

ca spre scăpare,

miel pascal pe care

îl visez în săptămâna patimilor

cu burta sfâșiată

căruia-i văd mațele spânzurate

de degetele

celui care-i împlântase cuțitul

în jugulare.

cu ochi blânzi

de bunăvoie venea,

credea că se joacă

atunci când la moarte mergea,

neștiind

și se juca așa... ca într-o logodnă

cu floarea de măr,

se juca așa...

ca atunci când mori

nevinovat, încredințat

că treci printr-o livadă

înflorită-n Adevăr.

Doamne! Verbului mă rog acum

Și Ție-

Du-mă în altă împărăție,

unde nu se îngăduie

să te înfrupți

cu nevinovăție!

în poiană aleasă, cu narcise și ghiocei

visez totuși trează

mielul pascal

jucându-se cu mine

și cu puii de lei.