Și dacă după cum s-a auzit
și dacă după cum un simț o spune
întregul drum e o deșărtăciune
și chiar motorul e croit greșit!
Mașina e din ce în ce mai grea,
o-mpingem năzuind la zile bune
și așteptăm s-apară o minune
să ne putem urca și noi în ea.
Tu nu auzi constructor de motoare,
că ți l-am da pe-acesta înapoi?
E un motor prea leneș, prea greoi
nu poartă, ci-i purtat de fiecare.
Și zi de zi motorul nostru moare
și-n loc să meargă el, l-împingem noi.
1983
Mai multe de Adrian Păunescu
Vezi toate poeziile →Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe, Din ce în ce mai singur și mai trist, Nici nu mai știu cât pot să rezist,
Citește mai multLa colțul străzii e un cerșetor Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume Decât aceea unde, fără nume,
Citește mai multAmerica nu se dezminte. Ea, tocmai în aceste zile, Ne mai trimite-un președinte,
Citește mai multCând v-am rugat să-i ocrotim, Când v-am rugat a nu-i uita, N-ați auzit și mi-ați răspuns
Citește mai mult