Nu-i nimic, e-n regulă,
mai așteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greșită,
suntem în Estul Europei, nu uitați.
Rușii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresăm,
că se interpretează,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, așa suntem noi, ai dracului,
dați în Paște, asta e, dați în Paște,
nu-i nimic, e-n regulă,
mai vedem noi, mai vedem,
aveți răbdare, nu bateți din picioare,
nu vă pripiți
noi regresăm cu plăcere,
noi regresăm cu talent,
noi nu ne luăm după nimeni
decât când regresează.
Două sute de ani! Atât!
Aveți răbdare, nu chemați salvarea,
nu exagerați, nu cricniți,
regresați cu noi!
Înapoi, marș!
8 aprilie 1988
Mai multe de Adrian Păunescu
Vezi toate poeziile →Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe, Din ce în ce mai singur și mai trist, Nici nu mai știu cât pot să rezist,
Citește mai multLa colțul străzii e un cerșetor Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume Decât aceea unde, fără nume,
Citește mai multAmerica nu se dezminte. Ea, tocmai în aceste zile, Ne mai trimite-un președinte,
Citește mai multCând v-am rugat să-i ocrotim, Când v-am rugat a nu-i uita, N-ați auzit și mi-ați răspuns
Citește mai mult