Spune-mi ceva

Dacă-am să te chem

Dă-mi măcar un semn

Fie și-un blestem

Din partea ta.

Totuși nu știu cum

Pentru-atâta drum

Ce-a-nceput acum

Spune-mi ceva.

În noaptea despărțirii dintre noi

Copacii cad pe drum din doi în doi,

În ochi mă bate viscolul câinesc

Și am venit să-ți spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad

Mă-mpiedic de o lacrimă și cad

Și iar adorm și iar mi-e dat un vis

Că biata cifră doi s-a sinucis.

Și de atâta viscol vestitor

Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,

Că tineri am intrat și cu ce rost

Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,

E numai despărțire peste tot

Și se aude că va fi mai greu

Decât vom fi departe tu și eu.

Dar nu pentru a-ți spune că e rău

Am dat cu bulgări mari în geamul tău,

Ci ca să știi, în viscolul câinesc,

Că plec și mor și plâng și te iubesc.

Și vreau să-ți dau cu acte înapoi

Dezastrul împărțirilor la doi,

Ca să-nțelegi și tu ce-i cuplul frânt

Și cum e să fii singur pe pământ.