Pâine ca o ninsoare
ce tainic în inimi ne doare
sărutul tău de limpede rouă.
Iubire ce adoarme pruncii la Sân,
născând din iubire, Iubire mai mare,
de raze din soare ninsoare
și limpede semn pe frunte cântând.
Ca o ninsoare
plămădită-n Cuvânt
cu taină și-n taină arzând.
Mai multe de Maria-Eugenia Olaru
Vezi toate poeziile →Trecut-am prin vremuri înfiorați și tăcând pe strada cu Frica. Și piciorul ei, ostenit, izbitor înainte-napoi,
Pe calea aceasta numită Cuvânt eu merg cu capul plecat, și parul în vânt. Sunt pâinea cu sare și albul ștergar
Cât orașul Lacrima pruncilor făgăduiți tristeții. Înfrățiți în pîntecele mamelor,
Atât de umil aerul memorând îmbrățișările lumii... Între un fir de iarbă și un fir de nisip
Cînd pâinea durerii o frîngi printre lacrimi oftând și cîntând bătrânele datini, ce zidesc dinlăuntruri iubirilor noi
Dimineața, în straie de Duminică, Îngerul șterge lacrimile din ferestre. Leagănul cerului albastru de fluturii nopții.