Zdreanță

Audio - Tudor Arghezi (1962):

Your browser does not support the audio element.

L-ați văzut cumva pe Zdreanță,

Cel cu ochii de faianță?

E un câine zdrențuros

De flocos, dar e frumos.

Parcă-i strâns din petice,

Ca să-l tot împiedice,

Ferfenițele-i atârnă

Și pe ochi, pe nara cârnă,

Și se-ncurcă și descurcă,

Parcă-i scos din calți pe furcă.

Are însă o ureche

De pungaș fără pareche.

Dă târcoale la coteț,

Ciufulit și-așa lăieț,

Așteptând un ceas și două

O găină să se ouă,

Care cântă cotcodace,

Proaspăt oul când și-l face.

De când e-n gospodărie

Multe a-nvățat și știe,

Și, pe brânci, târâș, grăbiș,

Se strecoară pe furiș.

Pune laba, ia cu botul

Și-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat

Gospodina. - "L-a mâncat!"

"Stai nițel, că te dezvăț

Fără mătură și băț.

Te învață mama minte."

Și i-a dat un ou fierbinte.

Dar decum l-a îmbucat,

Zdreanță l-a și lepădat

Și-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,

Cu culcușul lui, vecină,

Zice Zdreanță-n gândul lui

"S-a făcut a dracului!"