Zi de vară

Liniște. Căldură. Soare.

Sălciile plângătoare

Stau în aer, dormitând.

Un vițel în râu s-adapă

Și-o femeie, lângă apă,

Spală rufele, cântând.

Și din vale abia vine

Murmur slab, ca de albine,

Somnoros și uniform:

Râul, strălucind în soare,

Ceartă sălciile, care

Toată ziulica dorm.

Sub o salcie bătrână

Și cu-o carte groasă-n mână

Care-mi ține de urât,

M-am culcat în fân pe spate, -

Somnul lin, pe nechemate,

A venit numaidecât.

Cântec, murmur, adiere

De zefir în frunze piere

Și rămâne doar un glas

Care umple valea-ngustă.

. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .

Ia te uită, o lăcustă

Mi-a sărit tocmai pe nas!