A treizeci și una scrisoare

"Orice epocă poate fi numită un ,

o tranziție intre trecut și viitor"1

Eram și prinț, și cerșetor eram.

Vorbeam cu peștii mărilor despre lupta in van

Ce desparte pe prinț de cioban.

Ca o mângâiere dintr-un fulg de zăpadă

Venea Iubirea pe toți să ne vadă!

Cu fiecare strigăt de lumină

Ce pe frunte-mi încet adăsta

Știam că universul naște și se cuibărește in inima mea.

Știam că Cerul mi se dăruiește,

Pâmăntul blănd la sân mă legăna.

Purtam Cuvântul ca pe-o Cruce

Și stea pe frunte Binecuvântarea Sa.

De in mi-e mantia cerească

și diademă roua din câmpii,

mi-e spin iubirea pâmântească

Și-mi curg prin sânge adevăruri mii.

Mi-e gol piciorul, nisipiu pământul

Și cântec de Rouă pe buze Cuvântul.