Alexandru MacedonskiCoroane-n veci nepieritoare Dintre frunzisurile mari Ale batranilor stejari:
Alexandru MacedonskiIn zugraveala invechita El, searbad; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei cladita
Alexandru MacedonskiIn cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-arunca-n el un cantec-nalt,
Alexandru MacedonskiEra orasul de-altadata Sub plopi de-argint, muiati în soare, O verde oaza fermecata
Alexandru MacedonskiIesind din balta Craiovita, Unde-a fost crai Craiovisin, Vapaie, vezi plutind domnita
Alexandru MacedonskiDin al oglindei luciu rece De apa-adanca, - se desface O liniste de dulce pace,
Alexandru MacedonskiIata Pometestii, iata Adancata, Scurtul pod de barne este retrecut. Re'nviaza mama, îmi zambeste tata...
Alexandru MacedonskiPrivighetoarea-nvietoare A-ntrematorilor fiori, Desteapta prin caisii-n floare
Alexandru MacedonskiNu e de aur: e de raze. O-ntind grifonii ce-o sustin. E datatoare de extaze,
Alexandru MacedonskiCând am fost ura am fost mare, Dar, astazi, cu desavarsire Sunt mare, ca mă simt iubire,
Alexandru MacedonskiAcesti contimporani ai mei Fac ne-ncetat acelasi sport: De treizeci de ani �mi tot zic mort
Alexandru MacedonskiSoptiri si cantece vrajite O-mpaciuire torc sub plute, Ca flaute si alaute