Scumpă țară românească, Cuib în care ne-am născut, Câmp pe care s-a văzut
Patria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoșii, Cei ce te-au bătut pe tine,
Jalnic vijiie prin noapte glasul codrilor de brad, Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. In castelul de pe stinca, la fereastra solitara,
"Prea se-ntinde veselia Tot cu praznic și desfrâu! Veți tăia cu toții via,
Sunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul - În ranele tale durutul sunt eu,
Avem o mândră țară - Prin timpi de jale-amară Strămoșii se luptară
Pe vodă-l zărește călare trecând Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. În lături s-azvârle mulțimea păgână.
Colo surele ruine Către Dunăre privesc Cum tot vine apa, vine -
Măicuță dragă, cartea mea Găsească-mi-te-n pace! Pe-aici e vânt și vreme grea,
Porniserăm din văi adânci Și ne târam acum pe brânci Să nu ne prind-Osman de veste,
Când ne-au respins de la movilă, Căzurăm mulți pe-aceste lunci. Și-ntreg un regiment atunci,
La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii, Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor,