Ana BlandianaPoeții cred că e o corabie Și se îmbarcă. Lăsați-mă să mă urc pe corabia cu poeți
Ana BlandianaBătrâni venind cu duioșie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă,
Ana BlandianaTu ai fost crucea mea Înaltă, subțire, În stare să mă răstignească
Ana BlandianaAjută-mă să plâng și să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn
Ana BlandianaSuficientă mie nu mi-am fost niciodată, Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt, Ca de un arc încordat, o săgeată,
Ana BlandianaPuterea soarelui Refuzând echilibrul cu noaptea, Lumină neliniștitoare
Ana Blandiana"Principalul e să nu ne pierdem mințile", Auzeam mereu Și-mi imaginam mințile
Ana BlandianaArdeți satele, strigă Crișan, Ardeți satele care nu se ridică, Faceți-le holde mănoase de foc
Ana BlandianaCeasurile din când în când Se opresc, apoi pornesc mai departe, Dar cei care sunt duși astfel
Ana BlandianaTot ce se poate-nțelege E fără speranță și lege Și crește dospind în eres