Pe cei munți pustii, sălbatici, Din Lombardo-Veneție, Unde noaptea în orgie
Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce s-nalță pân' la ceruri din a lumei deșteptare,
Păstorul zise: Cinel-cinel, Copilei june de lângă el. Două steluțe cu raze line
Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Și cu peptul dezvălit?
În pădurea de la Strungă Sunt de cei cu pușca lungă Care dau chiorâș la pungă!
Doină, doină, cântec dulce! Când te-aud nu m-aș mai duce! Doină, doină, vers cu foc!
De-aș fi-n a tinereții floare, Când toate zilele sunt bune, Pe când din inima cu soare
În poiana verde am găsit un fluier Și i-am zis în treacăt: "O! Fluier perdut, Ai avut odată mult maestru șuier
Din umbra deasă-a norului Întins pe țări străine Cu aripele dorului
Fraților, nădejde bună! fiți cu toți în veselie! Cerul însuși ocrotește scumpa noastră Românie! Azi e ziua de-nviere a românului popor,
Colo-n Plevna și-n redute Stau păgânii mii și sute Stau la pândă tupilați
Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte! Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei șoimani de munte! Am cântat în tinerețe strămoșească vitejie,