Octavian GogaÎn mine câteodată eu simt: se face noapte, Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă, Strigări necunoscute și cântece și șoapte
Octavian GogaEternă mare, ca și-odinioară, Fără hotar și fără de hodină, De întrebări și neastâmpăr plină,
Octavian GogaDuminică. Nu-i nimeni pe alee, Și-n împietrita pace vesperală, Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,
Octavian GogaS-abat mustrări din altă vreme, Din vremea când nu ne știam, Și vin pe nume să mă cheme,
Octavian GogaNu ți-a fost dat să vezi vreodată, Când toamna palidă coboară, Într-o grădină despoiată,
Octavian GogaVa fi-ntr-o zi de primăvară Cu molcom zvon în zări albastre, Când poate nimeni n-a mai plânge
Octavian GogaAm fost proroc, pe drumul din pustie, Când zilele mureau, nemângâiete... Am fost proroc, izvor de apă vie,
Octavian GogaEu urc spre culme... Mi-a rămas în urmă Noroiul prins în putreda-i osândă, Înfrigurata patimilor turmă,
Octavian GogaDupă Ada Negri Era puternic. - Dumnezeu din ceruri A revărsat pe fruntea lui lumină.
Octavian GogaTe-am auzit cum hăuleai departe, Înfiorând pădurea-nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită,
Octavian GogaS-a urnit din pacea morților stăpână, Neagoe-nțeleptul, Neagoe voievod, Și-a sfărâmat azi-noapte, cu domneasca-i mână,
Octavian GogaÎn pacea mută, solitară, Cum stau cu somnul de mă-nșel, Azi pare-o urnă funerară