Nichifor CrainicMă rog si pentru viii si pentru mortii mei. Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii, Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Nichifor CrainicPe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic. L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept Cu sfinti intre stergare de galben borangic
Nichifor CrainicCând holda taiata de seceri fu gata Bunicul si tata Lasara o chita de spice în picioare
Nichifor CrainicIntrebat-am vantul, zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pământ:
Nichifor CrainicTu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte.