Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
În orașul cu trei sute de biserici, De trei ani, Sună clopotele-ntruna...
Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea...
Pornind din Lotru spre Cornet, Șoseaua urcă-ncet... încet... Ținându-se parcă de mână
Pe când iubeam - C-am suferit și eu de-această boală - Iubeam o fată care mă-nșela
Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu - Eu coboram mâhnit din conștiința mea,
Ascultă, privește și taci!... Ascultă, să-nveți să vorbești, Privește, să-nveți să clădești.
Ei sunt cuminți... Eu sunt nebun... Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Ce românești sunt astăzi căsuțele din Șchei!... Sunt vesele și albe și curate - Și totuși, altădată, ce triste și-ncruntate
Azi-noapte... Femeia care mă iubea - O mică poemă-n proză din opera mea -
Șoseaua urcă spre Voineasa, Iar Lotrul curge spre Brezoi... O fată și-a pierdut cămașa